DIN PRIMA ZI FĂRĂ SCUTECE

Data: 1 Iunie 2011

ARTA DE A RECUNOAŞTE SEMNALELE NATIVE ALE BEBELUŞULUI TĂU
Nounăscuţii sunt mult mai inteligenţi şi receptivi decât credem. Greşeala noastră cea mai mare este să afirmăm că bebeluşii nu sunt conştienţi de excreţia lor, chiar din prima zi de viaţă. Avem impresia că dacă un nounăscut este mic, nu îşi poate încă coordona mişcările, nu poate încă vorbi sau merge, este incapabil de a da de înţeles când face treaba mare sau mică.

1m 2m

Acest articol l-am scris în timpul sarcinii mele, fascinată fiind de filozofia de a-ţi creşte copilul cât mai natural posibil chiar şi în secolul 21. Am fost încântată de exemplul mămicilor din Germania şi America care povesteau despre reuşitele înregistrate în acest domeniu atât de virgin pe de o parte, şi atât de utilizat de fapt de când lumea şi pământul, pe de altă parte.

Eu l-am aplicat pe bebeluşul meu doar începând cu a 4-a săptămână de viaţă, pentru că până atunci am fost foarte preocupată să mă acomodez cu noul meu program de somn şi cu noul nostru stil de viaţă. A funcţionat din prima, de vă spun sincer că m-a buşit plânsul când am văzut că bebele meu ştia să facă pipi şi caca imediat ce îl ţineam în poziţia aceea. Mi-am dat seama atunci cât de prinşi şi grăbiţi suntem, de nu mai ştim nici lucrurile cele mai elementare, de a asculta şi comunica cu bebeluşii noştri.

De atunci, şi recunosc cu mâna pe inimă, comunicarea noastră nonverbală a fost tot mai uşoară şi firească şi m-a făcut să fiu şi mai atentă şi să reacţionez intuitiv, bazându-mă doar pe “feeling”. Cadoul nepreţuit, pe care l-am primit prin această metodă, a fost legătura noastră strânsă şi nedescris de profundă care m-a determinat să continui efectiv din plăcerea de a-mi simţi copilaşul, ori de câte ori se uită la mine, indiferent de ceea ce îmi comunica. Credeţi-mă că orice mamă îşi doreşte aşa ceva! Este mai mult decât minunat, atât pentru mine ca mamă, cât şi pentru bebe, care se simte în sfârşit înţeles, chiar dacă încă nu poate vorbi.

1. FILOSOFIE ŞI ATITUDINE

Nounăscuţii sunt mult mai inteligenţi şi receptivi decât credem. Greşeala noastră cea mai mare este să afirmăm că bebeluşii nu sunt conştienţi de excreţia lor, chiar din prima zi de viaţă. Avem impresia că dacă un nounăscut este mic, nu îşi poate încă coordona mişcările, nu poate încă vorbi sau merge, este incapabil de a da de înţeles când face treaba mare sau mică.

Total greşit! Bebe este foarte conştient de funcţia aparatului său excretor, chiar dacă ptr. început muşchii sfincterelor nu sunt capabili să ţina mai mult de câteva zeci de secunde un pipi sau o “treabă mare”. Dar, acest lucru este asimilat şi înbunătăţit cu exerciţiu, ca şi în celelalte cazuri cu: vorbitul, mersul etc.

Prin atitudinea noastră comodă de a-i “învăţa” pe bebeluşi să îşi facă treaba în scutec, atitudine implementată de către societatea modernă de consum în care trăim, îi încurajăm de fapt pe micuţi să nu le pese dacă îşi murdăresc scutecul sau nu, adică îi încurajăm să folosească scutecul pe post de toiletă.

Prin folosirea scutecelor, (şi aici mă refer la o medie de 10.000 de bucăţi/bebeluş până în momentul în care ajunge la vârsta la care intervenim pentru a-l dezvăţa să mai procedeze astfel), de fapt condiţionăm copilul să îşi facă treaba în scutec, neţinând cont de faptul că acesta este foarte conştient de la început de funcţia sa de excreţie. Bebeluşul de fapt învaţă, prin această atitudine de-a noastră, să şi ignore necesităţile fiziologice, să se dezveţe de a mai da semnalele care preced excreţia. Iar mult mai târziu, după ani buni de ignorare, aceiaşi copilaşi vor fi nevoiţi să se dezveţe şi să reînveţe ceva de care ei ar fi fost constienţi chiar din primele zile ale vieţii.

Ştim cu toţii cât de târziu ajung copiii de astăzi să înveţe mersul la oliţă/toiletă. Iar firmele producătoare de cosmetice vor încuraja bineînţeles producţia de scutece de unică folosinţă, de creme contra iritaţiilor etc… doar nu şi-ar pune beţe în roate ca să-şi diminueze veniturile, oricum immense, din vânzarea acestor produse atât de aducătoare de profituri….

Dacă mai ţinem cont şi de faptul că, statistic, 85% din bebeluşii acestui glob sunt crescuţi fără scutec, iar acest lucru nu este nicidecum privit ca şi un dezavantaj economic, ci o chestiune absolut normală, ca la maxim 12 luni copilaşul să fi parcurs tot “training-ul” necesar ptr. a rămâne curat atât pe timpul zilei cât şi al nopţii. Acest lucru se poate observa în cea mai mare parte a Asiei, Africii şi Americii de Sud, ţări în care mamele comunică nonverbal cu copii lor chiar de la început, recunoscând necesităţile bebeluşului de a face “treaba mare sau mică” şi obişnuindu-i să asimileze acest “antrenament” ca pe un lucru firesc, ceea ce şi este.

2. PĂRERI MEDICALE CARE SUSŢIN ACEASTĂ METODĂ

Deşi această metodă de a învăţa copilul fără scutece nu este foarte cunoscută în România, există o mulţime de medici pediatri străini care o susţin şi o recomandă. Cele mai multe dintre aceste cadre medicale au putut studia acest fenomen în acele ţări unde se practică şi în ziua de astăzi.

Multe din aceste studii de caz au fost prezentate Europei şi Americii în reviste medicale de prestigiu, recunoscând beneficiile atât pentru copil cât şi pentru mămici.

În aceste studii s-a dovedit că un bebeluş poate deveni deja “curat” începând cu 4-6 luni. Aceste, să le numim succese, au fost doar atinse prin strânsa colaborare dintre mamele răbdătoare şi copii lor, care au fost “educaţi” în această manieră cu multă iubire şi dăruire şi fără nici un fel de constrângere verbală sau psihică.

Cel mai important lucru în acest proces de învăţare a sugarului de a-şi dezvolta aceste abilităţi de comunicare a funcţiei de excreţie, este ca persoana care îl îngrijeşte să fie deschisă, receptivă şi foarte răbdătoare şi iubitoare, neavând aşteptări imediate şi alocând acestui proces suficient timp. Disponibilitatea atât fizică cât şi psihică a mamei este într-adevăr un factor important în acest proces de învăţare. Însă comparând timpul acordat schimbatului de scutece, diferenţa este infimă, iar cel mai de preţ lucru pe care o mamă îl poate primi “bonus” prin această metodă este: comunicarea, la început chiar telepatică, cu bebeluşul ei, această legatură sublimă care rămâne “activă” şi după naştere.

O altă părere medicală importantă este aceea că acest proces de învăţare este condiţionat de un reflex antrenat de foarte timpuriu la sugari, iar acest lucru ne scuteşte ca adulţi de învăţarea prin constrângere mult mai târziu a copiilor de peste 2 ani, a trecerii de la scutece la oliţă/toiletă. Iar în cazul “antrenamentului” la bebeluşi, care de fapt nici nu se poate numi astfel pentru că nu presupune o constrângere, acel reflex de a semnala o funcţie fizologică doar întăreşte comuniunea dintre mamă şi copil.

Deci, afirmaţia că un sugar nu ar fi pregătit din punct de vedere fiziologic cât şi psihologic pentru acest lucru, este pe atât de neadevărată, pe cât este de nedovedită ştiinţific de către nici un studiu sau institut al acestei lumi. Această metodă neinvazivă şi naturală este de fapt o interacţiune frumoasă şi naturală între mamă şi sugar. Nu poate fi asociată sau comparată nici măcar cu “antrenamentul” aplicat copiilor cu vârste de peste 2 ani, trecere atât de greoaie şi câteodată traumatică de la scutec la oliţă, mărturie fiind tot mai numeroşii copii, care la 4 ani încă nu sunt conştienţi.

Gandiţi-vă doar la aspectul că această metodă s-a folosit până în anii 1930, după care din motive bineînţeles economice, s-a început o vastă campanie de reclamă pentru un nou produs: scutecul de unică folosinţă, care va “revoluţiona” şi în acelaşi timp amâna metoda învăţării somatizării proceselor normale fiziologice la copii mici, dar care de fapt va îngroşa buzunarele unor companii farmaceutice.

S-a dovedit într-un alt studiu amplu că foarte mulţi dintre copii consideraţi agitaţi, plângăcioşi şi într-un fel de neîmpăcat, sau suferinzi de presupuse colici au fost liniştiţi în momentul renunţării la scutecul care le îngrădea mişcările, îi constrângea să îl folosească pe post de toiletă sau le dădea mereu senzaţia de umed (chiar şi în cazul celor ultramoderne cu gel superabsorbant – sau cu Dioxonă – care printre altele provoacă nişte iritaţii ale pielii oribile…dacă v-aţi interesa din ce plasticuri sunt fabricate scutecele, sigur aţi opta ptr. cele din bumbac…).

Un alt studiu a demonstrat că bebeluşii deţin un control remarcabil asupra aparatului excretor, demonstrat tocmai prin faptul că dacă nu ar fi aşa, ar defeca şi ar face pipi încontinuu, ceea ce nu este adevărat. Procesul de excreţie este unul activ, şi semnele fizice se pot “citi” sau recunoaşte pe corpul sugarului în timpul sau cu puţin timp înainte de acest proces fiziologic. Sfincterele implicate în aceste procese fiziologice se pot dezvolta la capacitate maximă din punct de vedere anatomic, până la vârsta de 12 luni, dacă ele sunt obişnuite şi antrenate în acest sens prin această metodă. În plus bebeluşii dau chiar şi semne auditive, adică plâng sau mârâie, iar doar dacă sunt ignoraţi se învaţă efectiv să-şi dea drumul în scutec, obişnuindu-se cu ideea de a se murdări.

Am putea concluziona că această metodă este eficace, sănătoasă şi naturală, doar că implică timp, iar societatea noastră, care se afla într-o continuă alergare, inventează orice fel de metode ca să scutească proaspetele mămici de metode anevoioase şi complicate, bineînţeles cu scopul ascuns de a vinde un produs. Vreau doar să vă arăt că acest timp preţios, pe care îl veţi acorda bebeluşului Dvs, aplicând această metodă mai neobişnuită, va trebui alocat mai devreme sau mai târziu oricum antrenamentului de trecere de la scutec la oliţă/toiletă.

Aşa că de ce să nu scutiţi copilul Dvs de o învăţare greşită de la bun început, şi să-l ajuaţi în sensul că puteţi recunoaşte limbajul trupului său, prin care el vă semnalizează toate necesităţile lui? Oricum este o metodă mult mai sănătoasă, viabilă şi vă va apropia mai mult de copilul Dvs. Chiar nu aveţi nimic de pierdut, ci doar de învăţat. Iar dacă această metodă nu persoane care să înţeleagă această metodă şi să continue să o aplice cu copilaşul.

Mă refer mai ales la sugari, pentru că se poate începe cu acest “antrenament” chiar din primele săptămâni de viaţă, când începe de fapt interacţiunea dintre mamă şi nounăscut, când încep să se cunoască reciproc şi să înveţe unul de la celălalt cum funcţionează viaţa împreună.

Nu este metoda pentru oricine, dar cel mai important este să vă preocupe în ce fel doriţi ca bebeluşul Dvs să înveţe prin reflex cum să devină continent.

4. DE CE ESTE NEVOIE?

Este nevoie de foarte multă răbdare, timp, antrenament, iscusinţă şi dăruire. Dacă nu dispuneţi de aceste atribute şi calităţi, atunci nu este cu siguranţă metoda cea mai bună pentru Dvs şi bebeluşul Dvs.

5.) CÂT TIMP DUREAZĂ?

Controlul aparatului excretor la sugari este un proces care se dezvoltă şi se fixează prin antrenament, ca oricare din procesele învăţării vorbirii sau ale mersului. Acest lucru se desfăşoară treptat, iar părinţii care încep din primele săptămâni de viaţă se pot aştepta ca procesul să se fi încheiat pe deplin în jurul vârstei de 2 ani. Dar asta depinde foarte mult de copil şi de părintele implicat. Foarte mulţi bebeluşi sunt “curaţi” începând cu 18 luni, dar pentru a avea o atitudine răbdătoare şi relaxată, ar fi bine să vă fixaţi termenul la 2 ani. Cel mai timpuriu succes se poate avea pe la 10 luni, dar acest lucru implică foarte multă răbdare şi nu este cu siguranţă metoda eficientă pentru părinţi grăbiţi şi agitaţi.

6. CUM RECUNOSC SEMNALELE BEBELUŞULUI?

Există mai multe procedee ajutătoare pentru a recunoaşte din timp semnele copilului, că acesta ar vrea la “toiletă”:

A) Timing, efectiv după ceas:
În primele săptămâni de viaţă sugarii trebuie să facă pipi în interval de 5-15 minute, iar prima perioadă va fi destul de solicitantă, având în vedere că perioada de acomodare între mamă şi copil încă nu s-a sfârşit.

B) Modele de comportamente:
Toţi bebeluşii îşi dezvoltă un program propriu, dacă sunt lăsaţi în voia lor şi nu se intervine în programul lor natural. Unii sugari îşi fac nevoile în timpul alaptatului, sau imediat după. În acest caz puteţi folosi un recipient pe care să-l plasaţi dedesubtul copilului în timp ce alăptaţi. Alţii au nevoie de aprox. 15 minute după alăptare, iar apoi fac pipi sau treaba mare.

Descoperiţi ritmul propriului copil, observându-l atent o perioadă, după care veţi ştii cu siguranţă cam ce model de comportament urmează. Există şi sugari care nu “aplică” nici o regulă în ceea ce priveşte frecvenţa sau necesitatea. Acest lucru să nu vă descurajeze, cu timpul vă veţi da seama. De exemple există sugari care fac treaba mare doar o dată la 5–7 zile, deci va fi mai greau să vă daţi seama de această frecvenţă de la bun început.

C) Semnale şi semne:
Pentru început puteţi să alegeţi un loc suficient de cald, încât să puteţi lăsa bebeluşul dezbrăcat vreo câteva zeci de minute. Observaţi-l atentă şi veţi vedea că înainte de a face pipi sau “treaba mare”, sugarul va face nişte semne distincte, cum ar fi:
- îşi va atinge cu mânuţa organele genitale, va bate pe ele
- la baieţi: testiculele se vor retrage sau vor creste un pic în volum, sau penisul începe să se mişte inainte de pipi
- va schiţa o grimasă pe faţă sau se va înroşi brusc
- îşi va contorsiona corpul sau se va încorda
- îşi va schimba frecvenţa respiraţiei, va expira mai apăsat
- de regulă va dezvolta un limbaj al corpului diferit faţă de cel manifestat până atunci
- se va linişti brusc şi se va opri din orice altă activitate de până atunci
- de la zâmbet va trece brusc la o atitudine serioasă sau chiar supărată
- se va opri din alăptat
- va da din picioare dintr-o dată, mai ales atunci când e în braţe
- începând cu o anumită vârstă îşi va trage de hăinuţe sau de pantaloni
- se va uita spre oliţă/toiletă, sau va arăta cu degetul sau mânuţa spre baie

D) Intuiţia şi instinctul mamei:
Aceste aspecte va trebui să le experimentaţi efectiv, pentru a verifica că ele chiar sunt reale.

Poate veţi auzi o voce interioară care vă va spune: “Acum!” sau “Fac pipi!” Sau poate vă veţi duce intuitiv să puneţi copilul la pipi, fără ca acesta să vă fi dat vreun semnal distinct. Aceasta este partea cea mai frumoasă, de neexplicat în cuvinte, a legăturii sublime între mamă şi copil.

7. POT ÎNCEPE ŞI DUPĂ VÂRSTA DE 6 LUNI?

Dacă această metodă a făcut ca un “click” în interiorul tău, atunci: da, este metoda potrivită pentru tine şi bebeluşul tău. Chiar dacă primul ciclu de învăţare al sugarului se sfârşeşte pe la 6 luni, poţi încerca şi după această perioadă. De regulă se mai ivesc situaţii favorabile de învăţare şi asimilare rapidă în viaţa sugarului: de ex. unii bebeluşi încep următorul ciclu rapid de învăţare între 8-12 luni.

Dacă începeţi cu această metodă după 6 luni, va trebui să mai adaptaţi din mers unele tehnici sau nu, în funcţie de cât de rapid este procesul de învăţare al bebeluşului. Oricum, intuiţia vă va “spune” exact ce se potriveşte şi ce nu. Nu există o vârstă anume de la care să plecaţi, important este să vă adaptaţi şi să fiţi flexibili. Este normal că dacă se începe mai devreme este cu atât mai bine, iar rezultatele se pot vedea mai rapid. Dar, până la urmă nu este nici un concurs.

8. METODA POATE FI APLICATA SI PARTIAL?

Această metodă se poate aplica şi doar parţial, de ex. când sunteţi acasă. Important este să fiţi consecvenţi, chiar dacă nu aplicaţi metoda toată ziua. De exemplu aţi putea să-i oferiţi posibilitatea bebeluşului de a face pipi imediat după ce se trezeşte dimineaţa şi să trasnsformaţi asta într-o rutină. Astfel bebe se va obişnui cu acest timing, pentru că de obicei noi toţi simţim nevoia să ne uşurăm dimineaţa, sau puteţi să-l obişnuiţi cu un program de 4-5 ore în care să fiţi atentă la semnalele copilului în acel timp. În rest puteţi să-i explicaţi, chiar dacă nu credeţi că înţelege încă, că poate să facă treburile în scutec. Să fiţi doar foarte atentă să nu-l lăsaţi niciodată cu scutecul ud sau murdar, pentru a nu-l obişnui cu senzaţia aceea.

9. COPII POT FACE CÂTEODATĂ “GREVĂ”?

Aceste scurte “greve” sau opriri din antrenamentul desfăşurat până atunci în condiţii foarte bune, sunt semnale că bebeluşul trece printr-o perioadă mai solicitantă emoţional.

Nu vă faceţi probleme, va trece. De obicei sunt perioade de învăţare foarte intensă a unui alt lucru foarte important, precum umblatul de-a buşilea, sau învăţatul mersului, vorbitului, etc, când semnalizatul pipi-ului trece pe planul doi.

Acelaşi lucru se poate întâmpla şi dacă bebeluşul este bolnav sau îi ies dinţişorii, are scaun moale sau trece printr-o perioadă emoţională intensă, sau simte că nu mai primeşte atâta atenţie ca înainte, sau este în faza de “NU” vehement, etc. Bebe poate intra într-o mică ”grevă” dacă aveţi musafiri, vă mutaţi sau simte vreo schimbare de atitudine în comportamentul părinţilor, sau simte disensiuni, certuri, etc.

După cum spuneam bebeluşul va fi oglinda Dvs. Mă refer aici la faptul că va oglindi exact starea de spirit pe care o aveţi în momentul în care interacţionaţi cu el. De aceea trebuie să fiţi tot timpul foarte calmi, iubitori şi siguri pe Dvs, chiar dacă nu ştiţi cum să procedaţi în anumite cazuri mai atipice. El învaţă reacţii şi comportamente văzându-vă exemplu.

10. NOAPTEA FĂRĂ SCUTEC?

Continenţa în timpul nopţii va fi un pic mai greu de realizat şi doar în timp. Analizaţi avantajele şi dezavantajele şi cumpăniţi-le foarte bine. Contează mai mult să fiţi apţi în timpul zilei decât să fiţi apatici, stresaţi de nesomn şi indispuşi, pentru că aţi făcut “ture” noaptea trecută.

Mulţi copilaşi rămân pe timpul nopţii curaţi, pentru că fac pipi înainte de somn şi imediat după trezire. Acest lucru este susţinut şi fiziologic de faptul că, în timpul nopţii anumiţi hormoni diminuează producţia de urină, blocând rinichii, care vor diminua cantitatea de pipi.

Ţineţi cont că bebe nu poate aştepta mai mult de 5 minute după ce se trezeşte, aşa că trebuie să fiţi foarte atenţi la momentul în care face ochişori, pentru a-l duce la pipi.

Important este să ţineţi scutecele şi pătuţul copilului uscat, ca să nu se obişnuiască cu senzaţia de ud. Iar dacă vă hotărâţi să acţionaţi şi noaptea, v-ar ajuta mult să aveţi bebeluşul dormind lângă Dvs, ca să-i auziţi semnalele chiar şi noaptea când se trezeşte să-şi facă treburile. Ei nu fac în somn niciodată ci dau semnale distincte de trezire şi agitaţie cum ar fi:
- sugarul începe să se mişte în somn, dă din picioare
- încep să plângă sau să scoate sunete
- încep să întoarcă capul de pe o parte pe alta
- îşi ridică funduleţul şi se arcuiesc
De multe ori aceste semnale al bebeluşului sunt interpretate greşit de către mamă, care-i oferă sânul, în loc să recunoască necesităţile fiziologice al micuţului.

Ca să scutiţi drumurile la baie cu bebe, ţineti lângă pat un recipient în care să-şi poată face treburile.

În oricare din cazuri, încercaţi să faceţi cât mai puţin zgomot posibil pentru a nu-i deranja ritmul de somn/veghe, care ar trebui să se acomdeze încet încet cu cel al Dvs. Bebe chiar dacă va fi dus să facă pipi, poate să nu se trezească total şi pe urmă va adormi instantaneu la loc. Dacă se trezeşte, puneţi-l la sân şi acesta va adormi din nou după alăptare.

Pentru a proteja pătuţul de “accidente” umede, protejaţi salteaua cu un molton rezistent la apă, în cazul în care doriţi să culcaţi bebeluşul fără scutec.

Oricum, pentru a ajunge la rezultate satisfăcătoare, va trebui timp şi multă răbdare, iar bebeluşul nu va avea voie să simtă vreodată în atitudinea Dvs vreo urmă de nemulţumire, frustrare sau reproş, pentru că aceste sentimente negative îl vor determina să creadă că face ceva greşit, iar acest lucru poate fi fatal pentru “antrenamentul” vostru.