Ana Maria Gagiu

Data: 5 Ianuarie 2012

INTREBARI DESPRE HYPNOBIRTHING:

1)Cum ati aflat de aceasta metoda?
Aflasem de vreo 3 luni ca am ramas insarcinata si tot cutreieram pe internet pentru descoperirea de informatii noi legate de bebe, pentru hrana adecvata in sarcina, si cursuri pe care ar trebui sa le urmez..gen gimnastica, masaj.. etc. Asa am ajuns si pe site-ul Ligiei Pop unde am descoperit o fotografie interesanta a Ligiei impreuna cu Ditta…. O doamna din Brasov care tine cursuri de hypnobirthing…. Oaaa! Interesant, mi-am zis….ce-o fi si metoda aceasta? Trebuie sa descopar ce-i cu ea… si uite asa energiile universului au facut sa descopar o persoana minunata cu un suflet cald, o familie plina de frumusete, un cadru intim si enigmatic unde s-au tinut cursurile propriu-zis, si un oras magic, pe care prea rar il vizitasem in ultima perioada (eu locuind in Bucuresti).

2) Ce v-a determinat sa urmati cursul?
Ca sa fiu sincera, mi-am dorit sa fac ceva special pentru bebele meu, sa-l astept intr-un mod simplu si bland, iar ce am citit pe site-ul bb mic mi s-a potrivit ca o manusa… fapt pentru care nu am ezitat nici o secunda, am pus mana pe tastatura si am completat formularul fara vreo retinere. Ce m-a surprins din nou intr-un mod foarte palcut, a fost promptitudinea cu care mi s-a raspuns la solicitare si energia pozitiva pe care am simtit-o deindata ce am inceput conversatia telefonica cu Ditta.

1) Care erau temerile voastre inainte sa veniti la acest curs?
Ooo, aveam o gramada de temeri!
In primul rand imi era foarte frica de nasterea propriu- zisa, de durerile cumplite pe care am vazut la televizor ca le au femeile cand nasc…
Imi era frica de sarcina cu totul pentru ca nu stiam mai nimic tinand cont de faptul ca in cazul nostru acest bebe mic nu a fost planificat, deci nu am avut timp sa ne documentam inainte … ci ni l-a daruit Dumnezeu ca sa ne umple viata de bucurie

2) Ce s-a intamplat pe parcurs, ce sentiment ati avut la terminarea cursului?
Pe parcurs am trait experiente pe care nu am sa le uit niciodata, am intalnit oameni deosebiti cu aceleasi preocupari ca ale mele, cu aceeasi dorinta de a-si proteja pruncii de industria aceasta bolnava din spatele tuturor concernelor (farmaceutic, doctoricesc, alimentar si asa mai departe), oameni ce iubesc cursul firesc si neinvaziv al vietii, ce iubesc natura si stilul de viata sanatos.
Asteptam cu drag fiecare curs de hypnobirthing deoarece devenise mica noastra oaza de liniste si un motiv minunat de a parasi capitala asa de mare, zgomotoasa si plina de betoane.
Cand ajungeam in Brasov ni se umplea sufletul de bucurie… bucuria ca vom invata lucruri noi, ca ne vom putea aduce pe lume copilasul mai usor si mai bland, ca vom fi parinti responsabili si informati, iar acest sentiment ne linistea profund.
La ultimul curs am trait o experienta inaltatoare…. care ma face sa-mi tresalte sufletul ori de cate ori mi-o amintesc, care imi demonstreaza inca o data ca exista energii ce ne calauzesc vietile, ca nimic nu este intamplator si totul decurge cu un rost – dialogul meu cu faptura minunata pe care urma sa o aduc pe lume!
In cadrul ultimului modul de hypno am fost rugati sa avem o conversatie cu bebelusul nostru, sa ne cunoastem mai bine , sa ne transmitem diferite sentimente si trairi.
Recunoasc ca a fost ceva spectaculos….Mi-am pus mana dreapta pe burtica si am cazut ca in transa…moment in care mi-am vizualizat pruncul, l-am mangaiat, i-am zambit si i-am vorbit… i-am spus ca am emotii cand ma gandesc la nasterea lui,dar ca nu imi mai este frica, ca il asteptam cu toata dragostea noastra, si ca atunci cand va fi el pregatit si eu voi fi pregatita sa-l cunosc. Am vorbit cu bebelusul meu si i-am explicat ca impreuna suntem mai puternici, ca trebuie sa actionam ca o echipa unita si sa ne respectam reciproc…de aceea am stabilit (eu si bebe) ca travaliul va dura in jur de 5, 6 ore ca sa nu fie prea epuizant pentru mami dar sa nu fie nici prea rapid pentru bebe, moment in care magia s-a intamplat.. colo unde tineam mana pe burtica am simiti trei lovituri timide pe care eu le-am interpretat ca fiind confirmarea la ceea ce stabilisem… a fost de vis!
Le-am povestit si prietenilor si parintilor mei despre ce traisem la ultimul curs…. Multi mi-au zambit cu subinteles….ceva de genul….da da ..las’ ca vezi tu cand o sa nasti…. sa vedem daca mai crezi in povesti cu zane si feti frumosi, in travalii scurte si nasteri blande!
De asemenea la ultimul curs am simtit si o usoara tristete pentru ca se termina acel ceva plin de viata care ne facea atata placere, dar am simtit si bucurie ca am intalnit o persoana atat de deschisa, care ne-a impartasit fara retinere nu numai informatiile pe care le avea cu privire la nastere ci si experiente legate de nutritie, mod de viata si orice alte intrebari am avut.

3)Ce parere aveti despre HypnoBirthing, acum ca stiti de aceasta metoda relaxanta si lipsita de stress pentru mama si copil?
Cred in puterea femeii de a da viata mai mult ca niciodata!

INTREBARI DESPRE NASTEREA PROPRIE HYPNO:

1)Cum v-ati pregatit pentru nastere fizic dar mai ales psihic?
Fizic nu pot sa spun ca am facut ceva special… fata de ceea ce facem de obicei.
Am fost la mare, am inotat si m-am lasat legata de valuri, am mers la peste cu iubitul meu, am mers la iarba verde, in ultima luna imi amintesc chiar ca mi-am sapat gradina de flori si in fiecare seara am iesit afara din casa, fie ca mergeam sa luam masa sau sa ne plimbam, era litera de lege- nici o zi nu se incheie fara o plimbare!
De asemenea pe planul doi – psihic- datorita faptului ca iubitul meu mai tot timpul era ocupat sau prea obosit, am inregistrat pe telefon , pentru inceput , tehnica de relaxare – Curcubeul- si o ascultam de fiecare data cand ma bagam la somnic dar si cateodata dimineata… era asa de amuzant ca erau dati cand adormeam tot ascultand curcubeul
Apoi, pe parcurs mi-am mai inregistrat alte cateva relaxari pe care la fel, le ascultam inainte de culcare… si trebuie sa recunosc ca dormeam dumnezeieste dupa un curcubeu
Foarte relaxant pentru mine a fost si ca aveam bagajelul facut cu o luna inainte de nastere, bagajel ce astepta cuminte la usa si pe care il purtam dupa noi ori de cate ori plecam fie la parinti, fie in vacante…. Dar avandu-l acolo ma simteam in siguranta, simteam ca daca ar fi vrut bebe sa ne cunoastem mai devreme suntem pregatiti

2)Cum a debutat travaliul si ce ati facut?
Abia ma intorsesem de la cumparaturi…imi amintisem ca mai aveam de cumparat scutece pentru bebe. Le-am pus linistita in bagajelul de la usa, si i-am spus lui bebe ca de data aceasta chiar avem tot ce ne trebuie si ca il asteptam cu toata dragostea noastra, ca suntem pregatiti sa il intampinam si ca mami si tati il iubesc mult de tot!
La nici doua ore dupa cumparaturi, in jurul orei 16, dupa ce mancasem o portie mare de struguri si aveam de gand sa trag un pui de somn, am simtit o presiune in josul burticii si apoi o senzatie de caldura. Am stiut imediat ca mi s-a rupt apa. Am mers la toaleta sa verific daca e “for real” sau este doar o alarma falsa… si a fost pe bune. L-am anuntat pe iubitul meu care era panicat nevoie mare… nu stia ce sa faca, se invartea pe langa mine… l-am calmat, i-am spus sa se relaxeze. Am “studiat” lichidul precum am invatat la cursurile de hypno si era intocmai cu trebuia – transparent si fara miros, deci eram in grafic!
Apoi m-am apucat de calcat hainele cu care aveam de gand sa ne imbracam pentru a merge la Brasov.
Am mers pe la ora 17 la moasa, l-a ascultat pe bebe si am hotarat sa mergem catre Brasov pe la ora 20 (eu stiind ca travaliul poate dura si 48 de ore… nu aveam nici un stres)
M-am intors linistita acasa, am mers in piata din fata blocului, mi-am luat fructe pentru a-mi face sucuri si in timp ce asteptam sa ma serveasca doamna de la taraba respective am simtit prima contractie indrazneata….nu m-am speriat.. mi-am continuat periplul!
Am ajuns acasa, mi-am facut suculete, am vorbit cu mama, cu o colega de la serviciu, am notat in jurnal impresii si ganduri si i-am trimis si un mesaj Dittei… dupa care pe la ora 19 au inceput contractile mai serioase, la intervale scurte de cateva minute.
Hei hei se cam ingrosa gluma
Am luat pozitia ursuletului polar si am simtit ca fac fata mai bine contractiilor, am pus accent pe respiratie, am ascultat curcubelul meu sfant si m-am relaxat pe cat de mult posibil.
Pana la urma am plecat sa o luam pe moasa si sa ne indreptam catre Brasov, insa din pacate nu toate lucrurile decurg precum le planifici
Nu am reusit sa iesim din Bucuresti deoarece contractiile se inteteau si nasterea se anunta a fi una destul de rapida asa ca moasa impreuna cu iubitul meu au hotarat sa mergem la un spital privat din Bucuresti – Medicover (mare prostie!!!). Eu nu mai puteam rationa lucid in acele momente asa ca m-am lasat purtata de val.

3)Cum ati trait nasterea, ca pe un moment frumos, incarcat emotional, sau ca pe ceva insuportabil?
Odata ajunsi la spital…. s-a dus totul pe apa sambetei!
Ce respiratie, ce hypno…toata lumea tragea de mine…ca suiete pe scaun sa vedem dilatatia, dezbracate, imbracate, hai la sala de nasteri…. HAOS!
Eram atat de obosita de ei…nu imi doream decat sa fiu intr-o incapere, sa fie liniste, sa stau cu moasa si cu iubitul meu si sa nasc…cum vreau eu… nu cum vor ei!
Am ajuns si in sala de nastere cu chiu cu vai, dupa care am fost aproape obligata sa ma cocot pe scaunul acela special de nastere! Am refuzat deoarece nu era deloc confortabil…simteam ca mai am putin si cad de acolo, plus ca nici nu puteam sta pe spate deoarece aveam o senzatie de lipsa de aerc… dar cine naiba credeti ca ma asculta pe mine?!?… Asa ca intr-un mod grosolan le-am spus ca ma streseaza si ca doresc sa fiu lasata in pace!
Am cerut o minge pentru a-mi relaxa bratele deoarece eram intinsa pe jos (pe podea) in pozitia ursuletului polar (doar asa imi era bine) si simteam ca déjà ma dor mainile si genunchii. Normal ca nu detineau asa ceva, am cerut o patura sa-mi pun sub genunchi…nici asa ceva nu au avut!
Groaznic!
L-am trimis pe Vio al meu si mi-a luat din masina o patura si cateva perne si le-am asezat pe jos.
M-am relaxat cand m-am intins pe patura deoarece m-a invadat mirosul de acasa, mi-au fugit gandurile catre lucruri frumoase si calme!
Medicii faceau spume pe langa mine ca nu este mediu steril…bla bla de parca de mediul lor imi pasa mie!
I-am lasat in pace si mi-am vazut de ale mele, moasa m-a ajutat sa trec peste contractii cu bine, imi aducea aminte sa respir, sa ma relaxez, imi facea masaj pe spate, Vio mi-a pus muzica (Vivaldi), caci puiul meu a ascultat toata sarcina astfel de muzica si am dorit sa-l fac sa se simta bine, sa fie si el relaxat! Am vorbit cu puiul meu, i-am spus ca am rabdare sa vina cand considera.
Imi povestea Vio ca medicii si asistentele se cruceau, isi dadeau ghioante si probabil se amuzau pe seama noastra.
Ma bucur mult ca Vio a avut timp sa o instruiasca pe neonatoloaga asupra planului de nastere caci altfel cred ca ar fi fost prapad cu procedurile lor tampite! In ultima jumatate de ora am fost la propriu obligata sa ma cocot pe scunul acela de nastere… in pozitia aceea frumoasa ca la expozitie..nici o secunda nu m-au ascultat cand le spuneam ca nu ma simt confortabil si ca nu vreau sa imping ci vreau sa respir! Mai in gluma mai in serios a trebuit sa imping (exact ce am invatat la curs sa nu fac!) deoarece nebunii aceia aveau de gand sa-mi faca cezariana, sa-l traga pe bebe caci spuneau ei ” sta copilul prea mult in interior si risca sa nu mai respire!!!!!!!!!”
Dupa ce m-au urcat pe scaunul acela m-au scos cu totul din atmosfera pe care incercasem sa o creez..au intrat la propriu cu bocancii in nasterea mea care visam sa fie una blanda si calma….

Vio si moasa au fost langa mine tot timpul, m-au tinut de mana ceea ce mi-a dat putere sa trec peste toate cate au fost.
Daca ar fi fost dupa vointa mea, as fi nascut in pozitia ursuletului polar deoarece era foarte confortabil asa…insa medicul era foarte contrariat ca nu poate prinde copilasul si nu are el pozitie sa-si faca treaba!
Doamne! Mare ti-e gradina!!!
Dupa o jumatate de ora (cred) de stat ca la expozitie cu lumini intense (de asemenea i-am rugat sa micsoreze intensitatea luminii..dar cine credeti ca ne-a ascultat??!!?? ) iubirea mea s-a hotarat sa ne cunoasca, si a sosit in lumea aceasta la ora 00:01, dupa exact 5 ore de travaliu ce ziceti de asta? Exact asa cum am stabilit la ultimul curs de HypnoBirthing!

A fost minunat momentul in care mi-am simtit copilasul pe piept, cand am simtit cat este de cald si mic…o binecuvantare. Si eu si Vio l-am intampinat cu bucurie imensa, i-am spus cat de multi il iubim si cat demult l-am asteptat… a fost magic!
Medicii s-au abtinut cu stoicism sa nu mi-l smulga din brate, doar l-au sters cu un scutecel de bumbac si i-am pus o caciulita pe cap.
Am fost foarte dezamagita deoarece cordonul ombilical l-au taiat imediat! Cu toate ca specificasem sa nu faca asta si sa astepte pana nu mai pulseaza… si de asemenea nu au asteptat sa nasc placenta natural…mi-au apasat pe burta nici dupa 5 minute de la nastere pentru a iesi mai repede….ca déjà asteptasera destul dupa mine…probabil se plictisisera de atata nastere naturala!

….Dar toate experientele te fac mai puternic! Asa ca voi sti exact ce am de facut la urmatorul bebe…si nimeni si nimic nu-mi va mai fura acest moment de neuitat- NASTEREA.

4)V-au ajutat tehnicile invatate la HypnoBirthing in timpul travaliului?
M-au ajutat mult tehnicile invatate, curcubeul, vizualizarile, dovada ca dupa nastere perineul meu a fost intact.

5)Faptul ca la nastere a participat si partenerul, v-a fost de ajutor?
Da, m-am simtit in siguranta! Mi-a fost alaturi tot timpul si mi-a dat putere. Ma bucur ca am putut sa ne intampinam copilasul amandoi!

6)V-ati fi dorit sa va fie alaturi si o Doula sau a fost suficienta sustinerea partenerului?
Eu am avut o doula (Irina Popescu) care m-a ajutat in tot procesul nasterii… si da! recomand cu toata increderea sa aveti o doula! Va veti simti mai confortabil avand langa voi tot o femeie care are atata experienta, care stie ce sa spuna la momentul potrivit. Partenerul este mult mai mult implicat emotional si s-ar putea sa nu fie tot timpul pe aceeasi lungime de unda cu voi!

7)Ce ati fi vrut sa fie altfel la nasterea copilului vostru?
Mi-as fi dorit foarte mult sa ajung la Brasov! Acolo sunt sigura ca nasterea mea ar fi fost exact asa cum mi-o doream!
As fi avut intimidate, intelegere, libertate in alegerea pozitiei in care vreau sa nasc, cordonul ombilical nu ar fi fost taiat decat dupa ce nu mai pulsa, placenta ar fi asteptat linistita sa o nasc, bebe nu ar fi fost orbit de lumina aceea puternica, medicul neonatolog nu ne-ar fi tinut 4 ore sa ne explice de ce TREBUIE sa ne vaccinam copilul (nu am vaccinat!), personalul medical nu s-ar fi perindat prin salonul nostru ca in Gara de Nord stresandu-ne ca bebelusul nostru nu este hranit adecvat….ca plange pentru ca nu se satura… ca nu as avea eu lapte si ca trebuie sa-i suplimentam alimentatia cu lapte praf (cand am auzit asemenea baliverne le-am gonit, la propriu, din salon!), firma de catering nu mi-ar fi adus supa cu resturi de carne (cu toate ca am specificat ca sunt vegetariana…)… si lista poate continua dar ma opresc caci toate acestea acum nu mai conteaza!
Mi-e groaza cand ma gandesc ce nebunie trebuie sa fie intr-un spital de stat…daca la privat am trecut prin toate aceste intamplari!
Insa, in final sunt fericita ca am un bebe minunat si sunt fericita ca am invatat ce trebuie sa fac pe viitor!

8)Ce ati face altfel data viitoare, la urmatoarea nastere?
As naste acasa impreuna cu o doula, cu partenerul meu si cu Maia (copilasul meu).

9)Ce le sugerati altor gravide, este necesara o pregatire pentru nastere sau nu?
Este esentiala pregatirea! Daca te respecti pe tine si pe copilasul tau trebuie sa fii informat!
Le sugerez sa-si ia toate masurile de precautie pentru ca nasterea lor sa fie exact asa cum o viseaza… si neaparat sa aibe si o solutie de back-up, pentru a nu trece prin ce am trecut eu.
Va doresc nasteri implinitoare!

Cu drag,

Ana Maria Gagiu – nastere naturala- partial medicalizata
Piperea Maia Georgia- 3,200 Kg, 52 cm, nevaccinata si sper din tot sufletul – nestresata, alaptata imediat dupa nastere.